Parcul Municipal, Călărași
Category Parc
LOCAȚIE
Călărași
DESCRIERE
Istoria Romaniei este ilustrata in Parcul Central, in ordine cronologica dinspre avalul Borcei spre amonte, de busturi ale conducatorilor locuitorilor acestor meleaguri, de la Burebista, regele dacilor, pana la Regele Ferinand, toti stand aici, la hotarele tarii, privind curgerea apelor Dunarii.
O cruce inalta si zugravita in auriu sclipitor aminteste trecatorilor de tragicul sfarsit al multor ostasi romani pieriti la scufundarea salupei Teleorman din 31.10.1912, la baza ei, pe placi de piatra fiind trecute numele fiecareia dintre victime.
Parcul municipal, amplasat în pe faleza Dunării, prezintă o bogată colecţie de sculpturi ale domnitorilor a căror soartă a fost legată de istoria antică sau modernă a României. Printre ele se află statuia lui Burebista, primul rege dac ce a domnit pe teritoriul Țării Românești. Tot acolo este amplasată și o statuie a Regelui Carol I. Parcul este un loc ideal pentru o promenadă de seară.[1]
ISTORIE
Călărași, numit în trecut, Lichirești și, temporar, Știrbeiu, este cel mai mare oraș al județului și unul din cele mai importante municipii din regiunea de dezvoltare Sud.
Numele de Lichirești datează probabil de la începutul primei așezări de locuitori statornici pe aceste meleaguri, în timpul domniei lui Mihai Viteazul. Lichireștiul este menționat pentru prima dată într-o hartă datată 1700, operă cartografică a stolnicului Constantin Cantacuzino, tipărită în Italia, la Padova.
Denumirea de Călărași are două rădăcini posibile: prima ar fi că punctul de trecere din Imperiul Otoman în Țara Românească era păzit de o căpitănie de călăreți, iar alta ar fi preluarea prin extensie a denumirii satului Călărașii Vechi, deoarece din acel sat și din oraș erau recrutați pentru armată cei mai buni călăreți.
Populația era reprezentată la acea dată de oameni liberi care se ocupau cu agricultura și creșterea animalelor, români și un număr mic de bulgari și turci. O categorie aparte erau călărașii ștafetari, care făceau serviciul de curierat pe traseul București – Constantinopol. Sunt organizați cel mai probabil în vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu, primul document păstrat care-i amintește datează de la 25 mai 1722. De la acești călărași ștafetari, care după terminarea serviciului s-au stabilit în așezarea ce se afla în apropierea detașamentului lor, satul Lichirești începe să fie cunoscut sub denumirea de „satul călărașilor” sau Călărași. La 1 mai 1734 Călărași este menționat ca târg, ceea ce e un indiciu că satul luase proporții, că începuse să închege o viață comercială. Diferiți călători care au trecut pe aici au avut întotdeauna impresii plăcute despre acest târg. În această perioadă Călărașiul făcea parte din județul Ialomița, cu reședința la Urziceni.
Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea încep să se facă îmbunătățiri cu caracter public: pe lângă vechea biserică ce exista în centrul localității, se ridică un han central și numeroase prăvălioare, care – împreună cu casele unor locuitori mai înstăriți – vor da Călărașiului un aspect de orășel.
Zona actuală a Călărașiului a fost de multe ori teatrul războaielor purtate împotriva pericolului turcesc, pentru apărarea luncii Dunării. S-au purtat multe bătălii acolo, încă de la înființarea localității și până la data de 28 mai 1812 când la București s-a semnat pacea ce avea să aducă liniștea locuitorilor. Momentele de groază au trăit călărășenii și în 1821, o dată cu declanșarea revoluției conduse de Tudor Vladimirescu, necazurile lor terminându-se abia la un an după sfârșitul revoluției din 1821. Un alt moment de panică pentru locuitori îl reprezintă noul război ruso-turc din anii 1828-1829. Ca și cum pierderile cauzate de război n-ar fi fost suficiente, în anii 1828-1830 la Călărași a izbucnit o groaznică epidemie de ciumă. În vara anului 1831 izbucnește holera, adusă de turci, din fericire această nouă epidemie ținând doar câteva zile.
Deși după 1833 în Călărași vin și persoane cu posibilități materiale, în special negustori, o mică parte dintre aceștia se stabilesc definitiv, cei mai mulți făceau afaceri și părăseau orașul, neîndrăznind să rămână într-un oraș situat pe o moșie particulară, fără nici o perspectivă de viitor.[2]
SEMNIFICAȚIA SITULUI
Parcul municipal amplasat în apropiere de Dunăre prezintă o bogată colecţie de sculpturi ale domnitorilor a căror soartă a fost legată de istoria antică sau modernă a României.
INFORMAȚII PENTRU VIZITATORI
Situl este liber pentru vizitare.
ALTE INFORMAȚII
Tot acolo este amplasată și o statuie a Regelui Carol I.
CLASIFICAREA SITULUI
Rezervație arhitecturală naturală
[1] 10 cele mai frumoase locuri din județul Călărași, 2015
[2] Parcul Municipal, Calarasi
https://audiotravelguide.ro/parcul-municipal-calarasi/