Skip to content

Mănăstirea „Sfântul Mercurie”, Plătărești

Category Templu

LOCAȚIE

Plătărești

917200 Călărași

 

DESCRIERE

Mănăstirea Plătărești este o mănăstire de confesiune ortodoxă, aflată în subordonarea canonică a Episcopiei Sloboziei și Călărașilor. Mănăstirea a fost ctitorită de domnul Țării Românești Matei Basarab și soția sa Elina, în anul 1632. Biserica de piatră a mănăstirii a fost construită între 1642-1646 de același domn și sfințită la 3 aprilie 1646. Mănăstirea este situată în partea de sud a localității Plătărești din județul Călărași, pe o terasă a râului Dâmbovița, după confluența sa cu râul Colentina, la circa 20 de kilometri sud-est de București și 15 kilometri de Mănăstirea Cernica. Ansamblul arhitectonic al mănăstirii Plătărești a fost declarat monument istoric în anul 1915, în prezent fiind inclus pe lista monumentelor istorice din județul Călărași, ca monument arhitectonic de importanță națională. Ansamblul monahal este format di biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Mercurie”, Casa Domnească, chilii, construcții anexă și zid de incintă, toate incluse pe lista monumentelor istorice.

Viața monahală a fost întreruptă de mai multe ori de-a lungul istoriei, mănăstirea căzând succesiv în ruină și fiind refăcută. În anumite perioade, localul actualei mănăstiri a fost transformat de autorități în penitenciar pentru femei sau spital pentru bolnavii cu afecțiuni psihice.[1]

 

ISTORIE

Legendele referitoare la începuturile mănăstirii menționează două variante principale. Conform primei variante, mănăstirea a fost ridicată în amintirea unei lupte cu tătarii care îl sprijineau pe Radu Iliaș, la preluarea domniei de către Matei Basarab, în 1632. A doua variantă spune că Matei Basarab a ridicat mănăstirea în amintirea victoriei obținute asupra lui Vasile Lupu la Nenișori, în octombrie 1639. Este posibil ca ambele variante să fie adevărate, în sensul că, după lupta din 1632, Matei Basarab a înființat mănăstirea, iar după victoria din 1639 a construit biserica de piatră a mănăstirii.

Mănăstirea a suferit distrugeri și pierderi semnificative pe timpul diferitelor războaie purtate pe teritoriul țărilor române în secolul al XIX-lea. De altfel, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în mănăstire își vor stabili sediul diferite comandamente ale trupelor de ocupație austriece și ruse, angajate în luptele cu Imperiul Otoman.
Catagrafia Țării Românești din 1823 menționează Mănăstirea Plătărești, arătând că aceasta se află într-o stare de degradare avansată, având prăbușite ambele turle. În anul 1836, mănăstirea intră în subordinea Departamentului Credinței (echivalentul Ministerului Cultelor pe timpul Regulamentului Organic), care a transformat-o în penitenciar destinat femeilor. Mănăstirea funcționează în acest regim timp de 8 ani, până în anul 1844, când, împreună cu toată averea sa mobilă și imobilă, este transferată către Mitropolia Țării Românești. Rămâne sub autoritatea acesteia a până în anul 1863, când, în urma secularizării averilor mănăstirești, a fost transferată în administrarea statului, funcționând doar ca biserică de parohie pentru satul Plătărești. În compensație pentru averile secularizate, domnitorul Alexandru Ioan Cuza dăruiește mănăstirii două clopote de bronz, care au fost ulterior luate de trupele germane de ocupație, din Primul Război Mondial. În anul 1864, ansamblul mănăstirii este supus unor noi lucrări de reparație destinate transformării sale din nou în penitenciar pentru femei. A funcționat în acest regim începând cu anul 1866 până în 1924.

În anul 1896, mănăstirea intră sub protecția Comisiunii Monumentelor Istorice. La 2 iulie1915 este emis Înaltul Decret regal, prin care „toate bisericile și mănăstirile țării, anterioare anului 1834 se declară, în principiu, până la revizuirea și complectarea inventarului general al monumentelor, ca monumente istorice, punându-se sub ocrotirea legii pentru conservarea monumentelor, spre a nu fi dărâmate, refăcute sau reparate fără avizul prealabil al Comisiunii respective.”

În timpul Primului Război Mondial, aflându-se în zona de ocupație a Puterilor Centrale, mănăstirea a fost ocupată. Ca urmare, în arhiva mănăstirii nu s-a păstrat nici un document mai vechi în legătură cu istoricul său. Au supraviețuit distrugerii doar câteva cărți religioase.

După Primul Război Mondial, localul a continuat să fie ocupat de închisoarea pentru femei, până în anul 1924, când mănăstirea și patrimoniul său au fost recâștigate pe cale juridică, reintrând în compunerea Bisericii Ortodoxe Române. În 1930patriarhulMiron Cristea decide reînființarea Mănăstirii Plătărești, ca mănăstire de călugări, hotărând totodată să mute aici atelierul de fabricat lumânări al Patriarhiei.[2]

Intre anii 1960 si 1989, in timpul regimului comunist, manastirea este transformata in spital de alienati mintal, biserica - delimitata de restul ansamblului printr-un gard de placi de beton - ramanand ca biserica de parohie.

Din anul 1985 se lucreaza la studiul istoric si proiectul de restaurare a bisericii de catre o echipa a Ministerului Culturii condusa de domnul arhitect Mihai Opreanu. Executia dureaza din 1991-1992 pana in 1997. Acum se renunta la cele doua turnuri oarbe de pe naos si pronaos construite la restaurarile anterioare, revenindu-se la turla care incadreaza biserica in stilul bisericilor din epoca sa (turla inalta de 18 metri). Au loc lucrari de consolidare si tot acum se revine la aspectul exterior cu caramida aparenta renuntandu-se la straturile de tencuiala. Are loc de asemenea restaurarea picturii din pronaos si a catapetesmei, pictura din naos, altar si pridvor neavand valoare istorica.

Manastirea este reinfiintata in anul 2000, ca manastire de maici, schimbandu-i-se alternativ destinatia (in 2004 devenind de calugari, iar in prezent de maici) si se incep demersurile pentru aprobarea restaurarii corpurilor de chilii si pentru retrocedarea terenurilor manastirii. Restaurarea incepe abia in anul 2007, cu corpul de nord, al doilea ca valoare istorica dupa Casa Domneasca, urmand a fi finalizata pana la sfarsitul anului 2008.

SEMNIFICAȚIA SITULUI

Mănăstirea Plătărești are o importantă valoare istorică și de patrimoniu, prin pictura din pronaos și cele patru icoane împărătești și de hram, păstrate în forma lor originală din timpul lui Matei Basarab.

 

ALTE INFORMAȚII

Ea este, alături de Mănăstirea Arnota, singura mănăstire ctitorită de Matei Basarab în care s-a mai păstrat pictura murală originală din secolul al XVII-lea.

CLASIFICAREA SITULUI

Obiectiv religios


 

[1]  Mănăstirea Plătărești

https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Pl%C4%83t%C4%83re%C8%99ti

[2] Mănăstirea Plătărești

https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Pl%C4%83t%C4%83re%C8%99ti