Păcuiul lui Soare – Vicina
Category Alte
DESCRIERE
Cetatea Bizantina Vicina a fost construită între anii 969 – 976, în timpul domniei împăratului bizantin Ioan Tzimiskes, fiind o construcție solidă, singura fortăreața a Imperiului Bizantin din Europa care a rezistat trecerii timpului.
În 976, după moartea împăratului Ioan Tzimiskes, stăpânirea bizantină din sudul Dobrogei a fost înlăturată violent de bulgari, dar a revenit în jurul anului 1000, dovezile de vieţuire în incinta cetăţii fiind evidente.
Vicina, construită imediat după 971, a ocupat iniţial suprafaţa de 5-6 hectare şi probabil că avea formă trapezoidala.
Istoricii atestă faptul că a avut rol de cetate de vama și apărare, având o importanță deosebită în timpul stăpânirii bizantine din Dobrogea. Cetatea Vicina a reprezentat sediul flotei de război imperiale și garnizoană militară.
Durabilitatea zidurilor cetății a fost dată de o tehnică specială folosită în timpul construcției, denumită substrucția de lemn, ce a fost folosită datorită poziționării cetății pe un teren aluvionar.
Zidurile erau clădite din blocuri de piatră fasonate, poarta de pe latura nordică având evidente influențe bizantine.
În urma unor cercetări arheologice începute în 1956, au fost descoperite câteva complexe deosebit de importante. Pe latura estică se află un debarcader cu diguri, dane etc., având lăţimea de 24 m şi fiind mărginit de două turnuri rectangulare; o poartă largă de 4 metri; o clădire cu absidă.
De-a lungul vremii, cetatea bizantină a trecut printr-o perioadă economică înfloritoare, în special între secolele XIII – XIV, dar în anii 1421 – 1422 activitatea i-a fost oprită, din motive rămase necunoscute până azi.
În prezent, se mai vede 10-15% din cetate, dar în anii 1950 era vizibială în proporţie de circa 25%. Apa o afectează din ce în ce mai mult, iar prin lucrările efectuate în timp pe Dunăre a fost accelerat procesul de eroziune. Soluţii pentru redresarea şi includerea cetăţii antice într-un circuit turistic există, însă acest lucru ar necesita un efort financiar uriaş.
Păcuiul lui Soare, insula dunăreană pe care se află cetatea Vicina, unul dintre cele mai importante obiective turistice din zona litoralului, este situat la 9 km în aval de Ostrov. Păcuiul lui Soare înseamnă istorie, nostalgie, plajă şi sălbăticie, fiind perfectă pentru cei care caută liniştea.
Accesul pe insulă este posibil doar cu ajutorul localnicilor care deţin bărci, iar camparea este interzisă.[1]
ISTORIE
Puternica, importanta cetate bizantină a Vicinei a fost construită între anii 971-976 de trupele împăratului Ioan Tzimiskes. Avea o suprafață de cinci hectare. Ziduri de piatră, masive, nisipate azi într-o bună masură, vorbesc despre uluitoarea tehnică a constructorilor bizantini. Surprinzator, vechiul port se afla în mijlocul insulei. Cu sute de ani în urmă, s-a produs o încălecare a plăcilor tectonice, care a ridicat un mal și a coborat altul. Unde a fost cetate, e apa. Unde a fost apă, e un petec de pamant pe care unii îl numesc „paradis”.
Descoperirile arheologice se împletesc cu legenda. Uneori nu se mai știe ce este istorie, ce este fabulație. Alteori o întâmplare dă credit mai mare legendei decât ani întregi de cercetări. Într-un an, când apele Dunării scăzuseră mult din pricina secetei, comandantul punctului de frontieră a văzut din elicopter acoperișurile fostei mitropolii a Vicinei. În 1968, Nicolae Scarlat, un arheolog subacvatic amator, a coborât. folosind un costum sofisticat, până la înălțimea acoperișurilor mitropoliei, luând probe. Aur de 24 de carate. Curenții foarte puternici și somni uriași, care locuiesc (după legendă) acolo, s-au abătut asupra temerarului scafandru. (Să fi fost mitica „Samca Samodiva”, zâna-dragon pusă să apere comoara cetății părăsite de veacuri?). L-au scos de acolo cu fracturi multiple, care i-au provocat și moartea, după vreo doi ani.
La inceputul anilor ’90 a reusit totusi sa includa insula in Rezervatia Mondiala a Biosferei Delta Dunarii. Cu doar cateva zile in urma, un grup de arheologi subacvatici italieni si-au aratat si ei interesul pentru a cerceta cetatea din adancuri. Istoricii consemnează înfiintarea unei arhiepiscopii la Vicina, către finele secolului al XI-lea, care la 1250 depindea de Patriarhia de la Niceea, iar în 1261, de cea de la Constantinopol. În anul 1340 aflăm, dintr-un document, despre „smeritul Mitropolit al Vicinei și prea cinstit Macarie”, iar in 1359 „Prea Sfințitul Mitropolit de Vicina, chir Iachint” este numit „arhiereu al întregii Țări Românești”.
Despre viața religioasă a cetății aflăm și din descrierile Anei Comnena (1083-1153, prințesa bizantină, fiica împăratului Alexios I Comnenul și autoare a „Alexiadei”), din cele ale geografilor arabi sau din portulanele italiene și grecești. Relicvare și cruciulițe din bronz, aramă, plumb, piatră, aur, pandative și inele cu simboluri creștine, un fragment de arhitravă specific pentru mitropolii – toate l-au facut pe profesorul Petre Diaconu, cel care a început cercetările aici acum 51 de ani – să emită ipoteza existenței legendarei mitropolii.[2]
SEMNIFICAȚIA SITULUI
Obiect natural arhitectural
INFORMAȚII PENTRU VIZITATORI
Accesul pe insulă este posibil doar cu ajutorul localnicilor care deţin bărci, iar camparea este interzisă.
CLASIFICAREA SITULUI
Obiect natural arhitectural
[1]Cetatea Bizantina Vicina, Insula Păcuiul lui Soare
https://audiotravelguide.ro/cetatea-bizantina-vicina-insula-pacuiul-lui-soare/
[2] Pacuiul lui Soare – o insula in mijlocul Dunarii sau Povestea „mitropoliei din adancuri”