Situl arheologic Gumelniţa, Olteniţa
Category Alte
DESCRIERE
Măgura Gumelniţa este un model de eroziune naturală, rupt din terasa înaltă a Dunării, care se află la 3,5 km est de municipiul Olteniţa, din judeţul Călăraşi. Suprafaţa sitului arheologic este de 3 ha.
Organizarea deosebită a habitatului de pe Măgura Gumelniţa pune în evidenţă faptul că aceasta s-a făcut după un plan, cu casele aşezate în şiruri dispuse circular, iar în spaţiul central înconjurat de case se afla o construcţie impunătoare, probabil etajată, care servea ca loc de adunare a membrilor comunităţii şi ca sanctuar pentru ceremonii magico-religioase.
Toate acestea sunt dovezi că societatea culturii Gumelniţa era ierarhizată şi că exista o pătură dominantată, care se impunea şi asupra comunităţilor din jur. Această organizare arhitecturală documentată pe Măgura Gumelniţa este o formă de organizare protourbană.[1]
ISTORIE
O adevărtă cercetare sistematică a acestei culturi este începută după anul 1920, când câţiva tineri arheologi, unii dintre ei studenţi, în frunte cu savantul Vasile Pârvan, au efectuat cecetări de suprafaţă pe malurile lacului Ezerul Mostiştea, în Lunca Dunării, de la Căscioarele la Călăraşi şi pe malurile râurilor Argeş şi Dâmboviţa, până la Vasilaţi. Cu acest prilej, în vara anului 1924, Vladimir Dumitrescu, atunci student, a adunat materiale arheologice de la poalele Gumelniţei. El şi-a dat seama după chirpicul ars şi numeroasele fragmente ceramice pe care le-a adunat, că aici este o aşezare preistorică.
În luna decembrie 1924, Ion David, profesor suplinitor de latină la liceul din Olteniţa, a anunţat Muzeul Naţional de Antichităţi că în oraşul Olteniţa se află o frumoasă colecţie arheologică adunată de Barbu Ionescu (fondatorul muzeului din Olteniţa). Barbu Ionescu aflase de la locuitorii din Olteniţa rurală că pe terenurile lor de pe "movila" Gumelniţa se găsesc nenumărate cioburi de oale de la "uriaşi". Pentru a-şi alcătui o colecţie, B. Ionescu făcuse o serie de gropi în panta măgurii, de unde scosese la iveală câteva zeci de vase, un inel de aur cu secţiunea pătrată şi diferite alte obiecte preistorice. La insistenţa delegatului muzeului amintit, el şi-a donat colecţia, care a fost încărcată în două lăzi mari şi dusă la Bucureşti. Savantul Vasile Pârvan a fost foarte încântat de această donaţie şi printr-o adresă oficială i-a mulţumit autorului. Colecţia donată de Barbu Ionescu a format obiectul primului articol ştiinţific semnat de savantul Vladimir Dumitrescu şi publicat de Vasile Pârvan în revista de arheologie Dacia. În vara anului 1925, Vladimir Dumitrescu, ajutat de mai tânărul său coleg Ion Nestor, a efectuat primele săpături arheologice ştiinţifice pe Măgura Gumelniţa. Astfel ilustrul savant şi-a legat numele de Gumelniţa şi de civilizaţia Gumelniţa. Măgura Gumelniţa era atunci proprietatea unui domn Calomfirescu. Acesta nu le-a permis arheologilor să sape nici măcar pe aleile de acces, destul de largi. Săpăturile s-au efectuat numai într-o mică zonă, în punctul cel mai înalt al aşezării, pe terenul unui locuitor din Olteniţa, care nu-l cultiva din pricina "cărămizilor" de la 30 - 40 cm adâncime (de fapt erau bucăţi de lut ars, resturi de la pereţii locuinţelor preistorice incendiate). Pe lângă numeroase vestigii de lut, piatră sau os, a fost scos la lumină şi un pandantiv de aur. În timpl săpăturilor, şantierul de la Gumelniţa a fost vizitat şi de savantul Vasile Pârvan, membru al Academiei Române, profesor la Facultatea de Istorie a Universitătii Bucureşti şi directorul Muzeului Naţional de Antichităţi. Atunci pe Gumelniţa s-a făcut prima săpătură stratigrafică românească într-o aşezare preistorică.
Între anii 1938 - 1940, săpăturilepe Măgura Gumelniţa sunt reluate de către Dinu V. Rosetti, directorul Muzeului Municipiului Bucureşti. Calomfirescu, proprietarul Măgurii, i-a permis lui Rosetii, prieten cu familia, să sape unde doreşte, deoarece era nepotul cunoscutului om politc C.A.Rosetti. Rezultatele acelor săpături au rămas însă nepublicate,, cu excepţia unei menţiuni că s-au descoperit mai multe obiecte de aur, care s-au pierdut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când patrimoniului Muzeului Oraşului Bucureşti a fost evacuat la Craiova, în faţa primediei ocupaţiei Capitalei de trupele sovietice.
În anul 1960, savantul Vladimitr Dumitrescu efectuează un nou sondaj pe Măgura Gumelniţa, cu care prilej constată că stratul de cultură ajunge să aibă în unele locuri grosimea de 4 m şi subliniază că observaţiile stratigrafice făcute cu 35 de ani în urmă sunt corecte. Cu acel prilej a fost descoperită şi "Perechea de îndrăgostiţi", un grup sculptural unicat, realizat din lut şi un idol antropomorf de aur în greutate de un gram.[2]
SEMNIFICAȚIA SITULUI
Situl arheologic este o mărturie a culturii orașului Gumelnitsa.
ALTE INFORMAȚII
Organizarea deosebită a habitatului de pe Măgura Gumelniţa pune în evidenţă faptul că aceasta s-a făcut după un plan.
CLASIFICAREA SITULUI
Sit arheologic
[1] Măgura Gumelniţa
https://muzeulgumelnita.ro/santiere-arheologice/magura-gumelnita
[2] Aşezarea Gumelniţa de la Olteniţa - Măgura Gumelniţa