Casarma Pompierilor
Category Alte
LOCAȚIE
Str. Pompierilor nr.1, Călărasi, Romania
DESCRIERE
Printre clădirile cu care se mândrește Călărașiul se află și fosta Casarmă a Pompierilor, care astăzi adopostește Filiala județeană a Arhivelor Naționale. Puțini știu însă că această frumoasă și impunătoare clădire s-a construit numai în trei luni de zile. Și asta în condițiile tehnice ale anului 1897.
Construcţia cazărmii s-a făcut din împrumutul de un milion de lei contactat de primărie la Casa Centrală de Economii. Construcţia lucrării încredinţată antreprenorului Giusepe Ciconi, care la 15 august 1897 începea lucrările, iar pe 15 noiembrie acelaşi an se făcea recepţia provizorie a localului.
Lucrarea a costat 48.000 lei, a fost realizată după planurile inginerului oraşului Ioan M. Neculcea, şi a fost multă vreme cea mai înaltă construcţie din oraş (18 m).
ISTORIE
Primele măsuri care vizau prevenirea şi stingerea incendiilor, la Călăraşi, au căzut în sarcina poliţiei. Astfel, la 2 octombrie 1843, poliţaiul oraşului K. Nicolaidis cere comisiei oraşului să înfiinţeze în locurile publice puţuri cu apă, căngi, topoare şi doi coşari publici, pentru că “dintre toate oraşele rezidente numai acest târg Călăraşi nu au întărit trebuincioasă băgare de seamă de foloasele ce se lipsesc prin această lipsă”.
Doi ani mai târziu, în 1845, se iau şi primele măsuri pe linia prevenirii incendiilor. Comisia oraşului îi obligă pe locuitori să pună olane pe acoperişurile caselor, în locul stufului, iar coşurile să se facă din cărămidă. Stingerea incendiilor şi raportarea acestora cădea în sarcina poliţaiului oraşului.
După incendiul din 23 martie 1847, ce a devastat o mare parte din Bucureşti şi Revoluţia de la 1848 se organizează şi la Călăraşi o “Comandă de foc”. La 24 septembrie 1850 în lista trimisă de Ocârmuire, Departamentului din Lăuntru sunt trecute următoarele instrumente: 10 căngi vechi care trebuiau reparate, 2 sacale aflate în păstrarea comisiei oraşului, “cu roatele fără şini şi de o făptură proaste”, 2 boi, 2 slugi.
Cu această ocazie Ocârmuirea cerea “Cinstitului Departament din Lăuntru“ a binevoi a pune lacale şi înfiinţarea în acest oraş a unei tulumbe, precum au astăzi toate oraşele din Principat, un asemenea obiect de mare importanţă la vremi întâmplătoare”.
Într-un proiect privind organizarea “Comenzii de foc” la toate oraşele Principatului Ţara Românească din aceeaşi perioadă, comanda de foc de la Călăraşi era încadrată la clasa a III – a, urmând să fie compusă din una tulumbă mare cu un cal, una mică, trei sacale, 4 doniţe, 4 scări, 5 topoare, 5căngi, 4 cai, un îngrijitor al instrumentelor şi 10 oameni din care: 6 tulumbagii; 1 vizitiu şi 3 sacagii.
După eliberarea oraşului în septembrie 1852 şi obţinerea dreptului de a avea magistrat, documentele consemnează şi primele cheltuieli în sumă de 344 de lei din Casa magistratului, pentru cumpărarea “instrumentelor trebuincioase Poliţiei la Comanda de foc şi curăţenia oraşului: 90 lei – 10 topoare, 140 lei – 10 târnăcoape, 35 lei – 7 sape, 4 lei – 10 târnuri, 36 lei – 2 roţi legate cu fier, 24 lei – 2 căşti şi 15 lei – 10 cozi de căngi.
Odată cu aplicarea legii de organizare a comunelor urbane, din anul 1864, în cadrul Primăriei Călăraşi va lua fiinţă un serviciu de pompieri civili, încadrat cu 8 persoane din care unul era şef deformaţie, 6 pompieri şi 1 îngrijitor.
Începând din acest an, sumele de bani necesare activităţii erau aprobate de consiliul comunal şi prevăzute în fiecare an în bugetul oraşului.
Prin regulamentul de înfiinţare a comenzilor de pompieri din octombrie 1871, primăriile orăşeneşti erau obligate să întreţină din veniturile lor, o comandă de pompieri cu un efectiv de 20-30 persoane. După aprobarea regulamentului şi la Călăraşi lua fiinţă, în 1872 o astfel de comandă, având un efectiv de 15 pompieri civili.
Pentru că nu dispunea de un local propriu, comanda de pompieri funcţiona la un loc cu serviciul de salubritate al oraşului, în câteva barăci de lemn, de multe ori pompierii fiind folosiţi la alte activităţi decât cele pentru care erau angajaţi şi plătiţi.
Urmare a unui puternic incendiu produs în anul 1888, care a afectat câteva clădiri din centrul oraşului, ameninţând chiar localul primăriei nou construit, consiliul local întocmea primul regulament de prevenire şi stingere a incendiilor, obligatoriu în perimetrul oraşului, prevăzându-se, pentru prima dată, sancţiuni pentru cei care nu respectau prevederile acestuia.
Treptat, treptat schema de funcţiuni şi dotarea tehnică a comenzii de pompieri vor cunoaşte creşteri substanţiale astfel că în martie 1894 aceasta era încadrată cu un comandant, în persoana lui D. Rădulescu, un sergent major şi 26 de pompieri, iar ca dotare tehnică patru pompe mari trase de cai şi două mici de mână, plus accesoriile necesare la intervenţii.
În urma nenumăratelor demersuri întreprinse de primărie la Ministerul de Interne începând cu 1aprilie 1895 se înfiinţa la Călăraşi o Secţie de pompieri cu comandă militară în subordinea Ministerului de Război.
Primul comandant militar al acestei secţii a fost Dimitrie Rădulescu, care funcţionase ca şef al comenzii de pompieri încă din 1885. Cu fondurile puse la dispoziţie de primărie se va cumpăra material de intervenţie nou, iar numărul pompierilor va ajunge în numai 2 ani la 30. Întrucât una din condiţiile puse de Ministerul de Război, când s-a pus problema înfiinţării secţiei cu comandă militară a fost aceea de a se asigura localul necesar, în urma intervenţiilor făcute de primărie la Ministerul de Interne în anul 1897 s-a organizat licitaţia publică pentru darea în antrepriză a construirii Cazărmii pompierilor, pe un teren amplasat în spatele terenului pe care se construia Palatul Administrativ şi judecătoresc, unde funcţionase vechea carantină.
SEMNIFICAȚIA SITULUI
Site istoric
ALTE INFORMAȚII
http://forum.pompierii.info/subiect-istoria-pompierilor-din-c%C4%83l%C4%83ra%C8%99i
CLASIFICAREA SITULUI
Site istoric